| 1.
|
EFECTU'A, efectuez, vb. I. Tranz. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pr.: -tu-a] - Din fr. effectuer, lat. effectuare.
Sursă
: DEX'98
(50472)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
EFECTU'A vb. 1. v. desfăsura. 2. v. executa. 3. a executa, a face, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârsi. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. opera. 5. a face, a întreprinde. (A ~ ample studii.) 6. a(-si) executa, a(-si) face, a(-si) îndeplini, a presta, a-si satisface. (A ~ serviciul militar.)Sursă
: Sinonime
( 182774)
- siveco |
| |
| 3.
|
efectu'a vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. efectu'ez, 3 sg. si pl. efectue'ază, 1 pl. efectuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. si pl. efectu'eze (sil. -tu-e-); ger. efectuând (sil. -tu-ând)
Sursă
: DOR
(242571)
- siveco |
| |
| 4.
|
A EFECTU//'A ~'ez tranz. 1) A transforma în fapt; a face să devină real; a înfăptui; a realiza. 2) A face în conformitate cu prevederile; a aduce la efectul urmărit; a îndeplini. [Sil. -tu-a] /<fr. effectuer, lat. effectuare
Sursă
: NODEX
(333182)
- siveco |
| |
|
|